5.29.2011

Trei mâncări de luna Mai

Ce mama mamei mamelor de pe lume să mai bag în oală ca să nu coste mult şi să fie bun şi dulce gurii flămânde. Şi eu şi Nemţoaica ne chinuim cu un buget restrâns la maximum fiindcă ne-am încropit din pensie cu o maşină de spălat nou nouţă. Visul nemţoaicei, Miele cu uscător încorporat. Şi tronează în baie maşina asta ca o regină, obligându-mă să stau înghesuit şi cu genunchii strânşi când mă duc la… mă rog,  înţelegeţi voi. Dar ce-i a ei e a ei, nu face pic de zgomot şi consumă şi curent şi apă puţină. Maşină de criză, dacă îl băgăm pe Boc-Udrea-Băsescu în ea după trei fârtaie de ceas îi scoatem albi şi plăcut mirositori. Eu unul aş porni şi uscătorul ca să îi scoatem cu mâinile pe piept.
Doamne fereşte, că pe lumea asta avem nevoie şi de nemernici.
Oricum eu mă uit la maşina de spălat ca la o duşmancă, fiindcă mi-a lăsat cardul în pielea goală şi acum alerg prin grădină să culeg frunze de lobodă.
Dar Domnul e mare şi bun, iar sacul meu de reţete nu are fund, aşa că o să fac trei feluri de mâncare din ce te miri ce şi o să-mi rămână şi bani de un bilet de loto.
Măcar să îmi iasă patru numere să pot să îmi schimb şi pneurile de la maşină că merg mai mult pe taloane. Şi dacă nu câştig, nu-i bai că şi-a dat drumu bine grădina şi cam avem de-acum de-ale gurii pe încropite şi pe poftite. Numai rod curat din pământul lucrat cu dragoste şi sudoare de mine şi de nemţoaică.
Dar hai să vă spun cum vă puteţi arăni trupul şi sufletul cu bani puţini.

CIORBĂ VERDE ŞI ROŞIE DE LOBODĂ

Mai întăi căleşti trei căţei de usturoi zdrobiţi cu latul cuţitului pe tocător, în zece linguri de ulei. Mai aruncă în oală o legătură de mărar tocat mărişor să nu se piardă în zeamă. Ar fi bune şi nişte frunze de ţelină dacă ai la îndemână. Tot acolo să pui numai cozile verzi de la patru cepe noi tăiate mărunt şi cinci roşii sparte în pumn. Mai aruncă în oală sare şi boabe de piper şi mestecă încontinuu să se piardă zeama din toată leguma şi să obţii o magmă plăcut mirositoare, pe care o stingi cu trei litri de apă. Şi în apa asta să pui de la început soriciul afumat de la o curea de slănină, dar numai şoriciul, fiindcă slănina e de trebuinţă la felul doi. Şi dacă fierbe apa cam un sfert de ceas să se facă toate legumele praf, să pui frunzele de lobodă spălate şi tăiate ca tăiţeii laţi în oală. Vezi să ai şi lobodă verde şi lobodă roşie care are gustul mai fin şi uşor astringent. Iar separat trebuie să ai o ceaşcă de orez pe care l-ai fiert separat şi l-ai spălat în trei ape de amidonul lui ca să îi rămâie bobul frumos şi elegant. Şi arunci orezul în oală, opreşti focul şi pui un capac deasupra să se înăduşe fiertura asta. O serveşti peste un sfert de ceas, dreasă cu un ou pe care îl baţi în farfurie cu trei linguri de apă rece, o lingură de oţet (balsamic e cel mai bun, dacă nu dn cel de mere) şi un borcănel de iaurt. Iar în blid să presari prima dată pătrunjel verde tocat până la osteneală, iar zeama aburindă să curgă peste el. Aşa se sloboade o aromă de început de lume şi mâncarea asta dacă o mănânci cu doar puţină mămăligă încropită, se transformă în bunătate de bunătate de bunătate.

MÎNCĂRICĂ DE MORCOVI

La vremea asta, morcovii noi sunt ca nişte degete de copilaş ieşind din pământul de pe strat cu o pieliţă fină pe care să nu o cureţi ci să o laşi la locul ei. Doar să iei morcoveii fragezi care pocnesc între degete dacă îi frângi arucând stropi de zeamă, şi să îi speli în apă rece, frecându-i cu sare grunjoasă. Şi clătiţi apoi, să îi tai pe tocător în rondele groase şi să îi pui să se marineze într-un pahar de lapte amestecat cu sos de soia. Şi să stea morcovii acolo un ceas ca să prindă o aromă asiatică potrivită cu vremea asta.
Iar într-o cratiţă să pui să se frigă slănina de la care ai furat şoriciul pentru ciorbă, iar ea să fie tăiată în cubuleţe. Tot acolo să pui şi capetele albe ale cepelor noi de la care ai furat cozile de le-ai dat zemei de lobodă. Şi din prima să pui sare, piper şi un strop de chimion la călit. Şi când ceapa e moale şi slănina rumenă, pune morcovii cu două-trei linguri din marinata lor în cratiţă. Mai adaugă din zeama aia la fiert şi nu trebuie să laşi mult focul să facă pe bucătarul fiindcă morcoveii sunt fragezi şi nu are rost să îi meceşti. Iar pe alt ochi de la aragaz să faci un rântaş Din trei linguri de unt şi trei linguri de făină albă care doar să se rumenească puţin. Şi rântaşul acesta să îl pui peste morcovi, mai adăugând zeama de lapte cu soia, mai pune o foaie de dafin şi puţin cimbru verde, că e vremea lui. Şi când tragi cratiţa de pe foc să o stropeşti cu zeamă de lămâie ca să mai taie din dulceaţa morcovilor şi să pui din belşug pătrunjel tocat. Merge şi nişte smântănă lângă, dar eu îţi propun să nu, fiindcă are soteaua asta gustul ei neaoş pe care să nu îl îmbini.

MÂNCĂRICĂ DE PĂSTĂI DE MAZĂRE

Înainte de a face mazărea boabele ei cu care suntem obişnuiţi în blid, răsare fragedă şi verde ca pielea de şopârlă, păstaia. Parcă e o limbuţă de marţian, fără vinişoare şi aţe supărătoare, plină de must şi cu un contur supt pieliţa ei crocantă din care se ghicesc vitoarele seminţe de rod. Mazărea e încăpăţânată şi crîncenă în purtarea ei. Răsare când încă nu s-a tras gerul iernii de tot, şi creşte cu toptanul, câte cinci şase boabe în cuib, cu tulpiniţe obraznice şi contur de frunze moi. Şi fiecare fir face copii cu ghiotura, pe care nu îi poate hrăni pe măsură aşa că mult păstăi cu boabele lor mor înainte de a se împlini şi tulpina le avortează lăsând să crească numai ce ea ştie, după ştiinţa ei de mazăre. Aşa că rărind păstăile de rod o ajuţi să crească mai viguroasă şi o iuţeşti în viaţa ei de legumă.
Şi dacă ai cules o coşniţă de păstăi fragede să le arunci după ce le speli bine, într-o oală cu apă clocotindă, dreasă doar cu puţină sare. Şi să nu stea păstăile acolo decât un minut de ceas, apoi să le scoţi cu paleta şi să le le pui să degere într-un vas cu apă cu gheaţă. Prin blanşarea aceasta toţi porii de plantă se închid şi rămâne în păstaie sucul plin de aroma de luna Mai, iar culoarea va fi cea a smaragdului proaspăt tăiat. Şi să storci păstăile astea bine şi să le pui în castronul cel mare de salată.
Acum e vremea să încropeşti o maioneză dintr-un gălbenuş fiert, unul crud, o linguriţă de muştar iute cu hrean, două sute de grame de ulei de cel bun şi un strop de apă minerală. La sfârşit să mai adaugi trei căţei de usturoi pisaţi în mojar şi puţin tarhon din oţet. Iar mazărea să se scalde în maioneza asta şi deasupra să presari oarece verdeţuri din grădină, dar cel mai bine se potriveşte ea cu tarhonul, că e legumă. Şi o mânânci drept antreu, ori seara la cină pe felii de pâine prăjită însoţită de un ceai de soc, că doar ieri te-am învăţat să culegi socul de pe ramurile primăverii.
Ei iaca, până am isprăvit povestea asta, nemţoaica a spălat trei ture cu maşina aia a iei care mi-a mâncat pensia şi acum ţipă că nu-i gata mâncarea şi ea a ostenit privind-o pe Miele cum spală. Deci fuga la bucătărie să pun postarea în practică.
Dar tot nu scapă nemţoaica, fiindcă pe ea o trimit în grădină să culeagă cele trebuitoare.
C-aşa-i repartiţia muncii.

2 comentarii:

Casa cu cadouri spunea...

mmmmmmm...atat mai pot spune, ca mi-au amortit si degetele pe taste de la descrierile de mai sus!

Cristina's world spunea...

Sa folositi sanatosi masina de spalat!
Citindu-ti povestea cu retete, mai ca simteam mirosul de mancare buna si fierbinte pe la nari.
Ai un dar de a povesti mancarea, cum rar am mai vazut :)