1.21.2011

De trei ori pui

Prietenul Vasi mi-a adus astăzi de dimineaţă treizeci de pui de găină de o zi, să îi creştem în întovărăşire, câte cinsprezece de fiecare. Tot el a adus hrănitoare, furaje, adăpătoare şi medicamente. Nici nu m-a întrebat ceva, doar a adus puii şi mi i-a lăsat în hol. Erau zgribuliţi şi pe jumătate morţi. Acuma, găini şi păsări am crescut eu, câte o dată aveam şi patru sute, dar la pui de o zi nu m-am băgat fiindcă ştiu că îs migăloşi, plini de pretenţii şi îţi mor pe capete. Dar nemaiavând încotro, m-am vârât repede cu capul în internet, am citit tot ce se putea despre creşterea şi întreţinerea lor şi apoi am tras aer în piept. Dar până să mă dumiresc eu de la cei învăţaţi că ce şi cum, zece pui au dat ortul popii şi s-au întors cu picioruşele în sus. Aşa mi s-a strâns inima şi aproape că m-a cuprins disperarea că moartea mi-a bătut la uşa puilor. N-am mai ţinut cont de sfaturi şi am făcut ca în copilărie când creştea maica mea pui supt cuptor. Am aruncat toate hârţoagele dintr-o ladă aflată în gura podului, am pus-o lângă teracota pe care am înfundat-o cu lemne până în buza de sus, am căptuşit-o cu două paltoane vechi şi am băgat puii acolo şi înveliţi cu oscurteică de blană. Iar pe cei morţi i-am luat în sân jumătate eu, jumătate nemţoaica de nevastă-mea şi ce să vezi că au început să piuie în sânurile noastre şi au înviat. În afară de doi care nu mai. Şi i-am luat cu inima strânsă şi i-am pus pe un raft de la bibliotecă. Şi în timp ce ne ocupam noi de pui, să le fixăm temperatura, să mai suflăm peste cei amorţiţi, să umplem hrănitoarea şi adăpătoarea, ce să vezi că încep cărţile din bibliotecă să piuie. Înviaseră cei doi pui declaraţi morţi de tot şi acum stăteau blegi pe o culegere de reţete vegetariene. I-a luat nevast-mea şi le-a turnat apă în cioculeţe cu pipeta şi i-a mai cazat un sfert de oră în sân, până au dat singuri semne că vor să îi sară din sutien. Atunci le-a făcut semne cu markerul de scris pe DVD-uri şi le-a dat drumul printre fraţii lor. Ce ai făcut ? am întrebat-o. I-am însemnat a zis nemţoaica fiincă ăştia-s copii mei şi o să am grijă de ei şi o să-i ţiu până ajung cocoşi bătrâni şi nu o să ţi-i dau niciodată să-i bagi în oală. Aha am zis eu, păi soarta asta o să o aibă toţi, fiincă o să mă înprietenesc cu ei şi n-o să-i gătesc, fiindcă la noi în Bnat nu-i moda să îţi mănânci prietenii, ci doar colegii de serviciu.

Dar hai să lăsăm puii să doarmă în lada lor lângă teracotă şi să vă spun cum mâncam noi puii de şase săptămâni când era curtea plină de ei.

Pui în trei feluri

La şase săptămâni dacă îs bine grijiţi, puii trec de un kil. (hai opt sute de grame) Poţi să îi mănânci cu tot cu os şi nu au grăsime decât de-un strop pe pipotă şi la târtiţă.
Aşa că taie patru bucăţi, grijeşte-i bine, ciupeliţi, pârliţi şi opăriţi si scoate-le cele de scos de prin ei. Gâturile, aripile, capetele, ghearele şi spinările o să meargă la o ciorbiţă pe care să o faci cu toate legumele tocate mărunt, mai mici decât măseaua furnicii şi călite în ulei. Trebuie neapărat să ai o verzitură, spanac, drăgăvei sau măcriş ca să fiarbă lângă pui şi vre-o doi cartofi tăiaţi în patru. Şi mai fă trenţe din două ouă bătute cu lapte rece şi turnate în zeama clocotită. Dacă vrei cu smântână bine, dacă nu, nu. Pipotele, ficăţeii şi inimile, să le cureţi bine să le clăteşti de trei ori cu apă rece să le ştergi cu un ştergar şi să le pui într-un ceunel mai mic unde ai călit ceapă verde şi usturoi verde. Să le tragi puţin să prindă culoare apoi să pui sâmburi de nucă trecuţi prin cuptor, mirodenii, sare şi un pahar de vin. Şi clocoteşte bine fiertura până se face ca un ostropel. Să nu pui bulion că se face pipota beton. Toarnă obligatoriu smântână şi boia iute ca să fie picant şi ăsta va fi aperitivul cald, servit cu mămăligă şi salată de păpădie.
Ciorba estimp e în oala ei şi îşi amestecă aromele, iar din pulpe şi pieptul de pui să întocmeşti o ciulama cu rântaş de făină şi iarăşi smântână. Dar avem noi un rântaş aici în Banat care se face din unt curat, făină, chimion şi un polonic din zeama ciorbei în care au fiert puii. Iar la rântaş călim separat ceapa şi rumenim tot separat puii. Şi le amestecăm la urmă şi le mai fierbem strajnic. Dar gustul principal să fie de chimion şi de piper stins cu smântână. Şi carnea să se desfacă în sosul ăsta desfătător în nişte şuviţe dulci după care să alergi ca un bezmetic cu furculiţa. Şi merg astea toate grozav cu un şpriţ scos cu sfoara din fântână, vin sec şi apă de Buziaş.

3 comentarii:

Nicole spunea...

Adica dupa ce ai tinut tu puii in san si i-ai inviat, si eu citind am prins drag de ei, sa il tai in 4?????
Gustoase retete , dar le-am citit cu inima stransa, ca pentru mine puiul e din supermarket, nu e puiul al dragalas galbior!

Uica Mihai spunea...

Draga Nicole, in vremea in care aveam gospodarie mare, cumparam pui cu pene deja din Serbia si ii cresteam pentru oua. Aveam cate patru sute de gaini outoare si vindeam doua sute de oua pe zi. Cresteam si porci, gaste rate si alte oratanii. Nu am pus niciodata nume animalelor care erau pentru sacrificat, fiindca deveneau membri de famile si nu le mai puteam taia. Tin minte ca o data fiul meu cel mare si-a ales o gasca pe care o hranea din mana iar gasca se tine dupa el ca un catel si se jucau de-a ascunsa. Dar un porc a ranit-o grav si a trebuit sa o taiem. Si cum era ditamai animala de peste sase kilograme a fost firesc sa o pun in oala la fiert. Dar nu am putut sa o mancam am dat-o la doua matusi care nu se cunosteau pesonal cu gasca. Pe puii astia o sa-i manac de paste, fiindca asta e soarta lor. Si am nevoie numai de produse naturale ca sa imi intretin boala de care sufar, de aceea cresc pasari si cultiv legume. Fug de market si de aditivi ca de necuratul. Asa ca te rog sa nu ma condamni si sa intelegi ca viata asa e. Unii mor ca altii sa supravietuiasca.

Nicole spunea...

Uica, nu te condamn! Doamne fereste! Sunt doar ipocrita: pt ca eu iau din market si nu ii vad crescand, desi stiu foarte bine ca ce este in farfuria mea a fost ceva dragut inainte. Stii, odata am fost in vizita cu parintii la un unchi care avea iepuri. Aveam cam 11 ani si cat au stat ei de vorba, ca oamenii mari, eu m-am jucat cu iepurii. Evident ca ne-au invitat la masa si au taiat unul din iepurii cu care ma jucasem eu. Urmarea....am facut o criza de nervi, cu plansete si urlete, si am plecat de acolo strigand din toti plamanii: "Railor, ati ucis iepurasul!" Cred ca iti imaginezi ca imi place la nebunie iepurele in sos de vin la cuptor, dar, daca vine fara blana si mutrita simpatica il mananc fara niciun regret.
Asa ca sunt doar ipocrita, iar tu scrii in asa fel incat aproape ca m-am jucat si eu cu puii tai galbeni ca gutuile.
Ma bucur ca te simti bine, asa ca daca iti prieste mancarea "de casa" iti doresc spor la crescut legume, fructe si tot ce misca.