Sunt sigur că aseară te-ai beţivit ca mine şi ai dat slobod la căzănelul cu vin fiert şi ai beut cu prietenii până când ţi-a amorţit până şi pata cea neagră din cerul gurii.
Sunt sigur că acu dimineaţa te-ai trezit mahmur şi fără chef să ieşi iară în nămeţi ca să mai rândui prin curtea casei.
Sunt sigur că ai rămas pustiu şi fără chef să zaci în fotoliul de lângă sobă, cu ochii pironiţi în tavan, tânjind după primăvară şi după berea rece cu guler care alungă mahmureala în orice ceas.
Dar dacă ai cap şi încredere, fă ca mine şi o să vezi cum îţi învie inima, şi te prinde pofta de viaţă, şi iară de beut vin fiert.
Să te duci la cămara cu afumături şi să iei de acolo o halcă de costiţă afumată, dar din aceea straturi-straturi de carne şi de slănină. Şi să mai cobori şi în podrum unde zace butoiul cu murături cu pieliţa gingaşă şi uşor prinsă de ger. Şi scoate cu strecătoarea din butoi câteva gogonele, un castravete acru cârn ca un nas de păpuşar, doi-trei ardei Kapia de cei lungi, bucheţele de conopidă, morcovi ca cei ai omului de zăpadă, felii de sfeclă roşie şi ce legume mai ai tu pe acolo. De s-o nomeri şi un pepenaş murat, ăla e! Şi într-un borcan prost de sticlă, să mai furi şi cam o litră de zeamă răcoritoare, cu izul ei de usturoi, mărar, hrean şi boabe de muştar.
Şi apoi în bucătărie să te sufulci de mâneci şi să iei o oală curată. Şi să torni în ea ulei de cel bun, şi acolo la foc iute, să frigi costiţa tăiată felii u prea grosuţe, dar nici prea subţirele. Iar când are costiţa o culoare aşa de aramă, de îţi urcă deja din stomac sevele cele hulpave, să stingi frisoarea cu zeama de murături. Iar tot acolo să pui toate legumele alea murate pe care le mai tai toporăşte, adică mai măricele ca să simţi ce bagi în gură. Şi să nu pui mirodenii decât dacă ţi-e voia, un strop de sare şi un strop de piper, ca să fie gustul după foamea ta.
Iar la urmă dacă a fiert doar un sfert de ceas, caută bine în frigider că trebuie să dai de borcanul cu smântână de la baba lăptăreasă. Şi să torni un sfert de litru bun, încetişor, în zeama fierbinte, ca să nu se taie fiertura şi să facă un obraz gingaş.
Şi deja simţi că ai început să învii de la mirosul cel fain. Iar dacă pui şi o mămăligă fierbinte pe lângă, să vezi cum cresc inimi noi în tine, câte una de castron înfulecat. Şi acuma eşti ca şi nou.
Dar să nu te pună Aghiuţă să te întorci la oala de vin, că vin la tine şi te trag de urechi. Ia pe tine haine călduroase şi fugi în curte să râneşti zăpada, să repari straşina ce stă să cadă şi mai ştiu eu ce o fi prin ogradă ta. Şi când termini îţi dau voie să mai bei o cană de vin fiert, dar numai una şi să mănânci mai un castron din zeama aia fermecată.
Şi n-o să-ţi mai fie dor nici de primăvară, nici de berea cu guler.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu