12.15.2013

Găigană de iarnă

Mi-am pus în blid dis de dimineaţă o găigană, jumările de ou tradiţionale ale bănăţeanului, încropindu-mi acest fel de mâncare precum în vremurile bune.
E o istorie întreagă cu găigana asta, fiind primul fel de mâncare pe care am învăţat să îl gătesc, nu fiindcă era cel mai simplu şi potrivit pentru un îndemânarea unui copil, ci fiindcă m-am îndrăgostit de savoarea sa încă de pe vremea când încă nu mergeam nici măcar la grădiniţă.
Există cam un miliard de variante de găigană, pe planeta asta, cu nume de botez dintre cele mai ciudate şi năstruşnice, dar în esenţă e vorba despre aproape aceleaşi lucruri: ceva unsoare, ouă, şi adausuri, începând de la cărnoase şi trecând la leguminoase, chiar fructe, insecte şi peşte.
Varianta noastră obişnuită în Banat are duă subvariante: cea de vară- primăvară- toamnă, în care cuprinsul e majoritar de ceapă, ardei, roşii şi ouă bătute în castron cu o lingură de apă rece, şi cea de iarnă, mai vânjoasă şi cu fibră mai consistentă, compusă din afumături tăiate cruciş, cârnaţi cât mai mulţi şi aceleaşi ouă, de data astea, fripte rumeguş.
Varianta mea de astăzi e una care îmbină cele două şi nu ţine cont de reguli.
Şi iată cum am încropit eu tigaia.
Am scos un gogoşar din oţet şi l-am lăsat să îşi piardă niţel din gustul acid, într-un bol cu apă răcită în zăpadă. Apoi l-am tăiat mărunt, i-am alăturat şi o jumătate de ceapă roşie făcută solzişori fini, trei linguri vârfuite de roşii uscate ţinute în ulei de măsline la borcan ( roşiile acestea de obicei eu le înşir pe pâine neagră şi le mănânc aşa cu mulţumiri către Cristoforus Columb), an tras  la tigaie încropitura asta numai puţin, apoi am stins-o cu apă fierbinte din ibricul pregătit pentru cafea, am clocotit-o un minut, ca să înmoi bine leguma şi am spart direct în tigaie patru ouă, am adăugat cinci linguri de lapte şi m-am ostenit cu lingura de lemn să fac rumeguş auriu. Nu am pus mirodenii, roşiile uscate au sare, piper şi oregano, şi fiindcă am fost uituc şi cu capul în nori, am adăugat la urmă şi lângă, trei felii de jambon de casă (şonc îi zice bănăţanu) şi inima unei verze murate.
Şi când mă pregăteam să înfulec în faţa televizorului, că aşa fac duminicile, a sunat telefonul şi a trebuit urgent să plec în oraş..
Până să mă întorc, Nemţoanea a dat gata bunătate de găigană motivând că rece nu e bună, se sleieşte şi are gust rău, aşa că s-a sacrificat.
Iar mie mi-a recomandat să îmi fierb nişte crenvurst din frigider şi să nu mă pună naiba să încerc altă tentativă de găigană fiindcă nu mai are decât şase ouă în casă şi alea le ţine să îmi frământe pentru diseară cozonac.
Aşa că am rămas cu poza şi cu gustul de crenvurst al unei duminici de iarnă încropită.

4 comentarii:

Quarrier spunea...

Da de unde stii ca nu tocmai nemtoaica a aranjat sa fii chemat in oras ca sa pape ea tot?
Hai ca ti-am dat o intrebare care te va chinui pana sunt gata cozonacii....O sa i-o platesti cu aceeasi moneda? Aranjeaza de pe acum :))))))))))))))))))))))))

Creare site spunea...

interesant preparat

mandala spunea...

SARBATORI FERICITE ! si LA MULTI ANI !
Foarte desteapta doamna, stie ce e bun, sa va traiasca !

Aurica spunea...

la cat de bine arata nu cred ca mai conteaza ce contine sau pentru ce anotimp se pregateste, ci doar sa fie gustoasa si dapetisant de savuroasa :)