Carne de cămilă

Îmi încep postarea asta cu o snoavă care ar trebui să vă dea de gândit...
Cică micul Iusuf vine într-un suflet la tatăl său care era un cămilar profesionist şi îi spune: Tată în suk (târg) sunt cămile de vânzare cu doi dinari bucata, chilipir nu altceva, hai să cumpărăm şi noi câteva.
Scump fiule, prea scump, nu ne permitem răspunde tatăl iar Iusuf pleacă mâhnit.
Peste două săptămâni tatăl îl trimite pe Iusuf în târg:: ia vezi fiule dacă sunt ceva cămile de vânzare şi cât costă.
Iusuf se întoarce agale după un ceas şi spune: e plin de cămile tată în Suk, la zece dinari bucata.
Ieftin băiete, ieftin, hai să cumpărăm şi noi vreo cinci.
Nu înţeleg tată, spune Iusuf nedumerit, acum două săptămâni la doi dinari bucata spuneai că sunt scumpe cămilele, iar acum la zece dinari, spui că sunt ieftine?
Fiule acum două săptămâni nu aveam decât un dinar în pungă, dar acum am cei două sute primiţi pentru armăsarul pe care l-am vândut guvernului. Aşa că că ieftin este pentru cel care are punga plină şi scump pentru cel lefter.
Să luaţi aminte.
Şi acum, de ce am adus vorba despre cămile ?
Am fost în 2002 într-un scurt periplu prin Maroc şi am plecat de acolo fascinat de bucătăria indigenă, de pieţele pline de culoare şi de preţurile incredibile. Un pui fript la foc de mangal, cu sos Harissa şi lipie costa un euro, iar cu doi euro mi-am cumpărat un tajine de trei litri care m-a ţinut aproape zece ani şi m-ar mai fi ţinut dacă nu mi-l fura un nemernic.
Şi acolo am mâncat carne de cămilă gătită cu smochine şi curmale în tajine, cu garnitură de couscous şi salată de ceva verde şi cu gust de varză, dar puţin mai emancipat. Carnea a fost delicioasă, era capac de pulpă, gătită cu şofran, usturoi şi lămâie şi mi-a venit în minte preparatul acela din cauza vânzolelii teribile cu carnea de cal. Fiindcă fraţilor şi calul este foarte bun, l-am gătit ani la rând în fel şi chip, dar mai ales pastrama de cal e grozavă. O să scriu într-o zi despre asta, acum închei fiindcă îmi lasă gura apă amintindu-mi de bunătăţile din Maroc şi de cum aş frige eu o halcă de cămilă în tavă, cu sos Harissa şi cu orez cu bobul lung, asezonat cu nucuşoară indiană, şofran şi seminţe de susan prăjit.