8.26.2012

Crap în saramură


Nesimţitul ăsta de crap, adus de prietenii mei braconieri, avea cam opt kilograme cinstite şi solzii cât moneda de cincizeci de bani.
A fost un chin să îl dezbrac , mai ales că prietenii îmi făceau galerie şi în ciudă de sub nuc, lăfăindu-se într-o răcoare cu aromă de toamnă şi tot îndemnându-se cu şpriţuri reci (vin de Tirol rubiniu demisec, o lacrimă de lămâie, apă minerală direct din izvorul moş Bâzieş.
Iar eu, chinuindu-mă să păstrez constant focul sub discul cel mare şi să priveghez legumele să nu prindă coajă.

Şi uite aşa, am pus pe disc un strat de sare grunjoasă, am trântit crapul făcut lespede deasupra iar pe lângă el, cepe întregi, ardei kapia din grădină şi tomate.
Nu zic, m-am asnuit şi eu cu câteva şpriţuri, fiindcă treaba de fochist fără udătură, seamănă cu munca la galere.
Subliniez că nu am dat nici un fel de mirodenii nice pe domnul crap nice pe ruşinoasele de legume, şi am certat discul cu cârligul de fier ca să nu facă flăcări ci doar strat gros de jeratec.

Uite aşa mi s-a făcut peştele ca pictat cu pensula şi l-am transferat în puiuţul de căldare în care frigem noi de obicei jumări, am pus deasupra legumele curăţate de pieliţe şi trecute prin lama cuţitului, am mai stropit cu ulei, o lecuţă de frâncuşă albă, apă minerală ca să dea gust de fier mâncării, am adăugat piper boabe şi nimic altceva.
Iar călăduşa a stat direct pe jăratecul de-acum doar călduţ, un sfert de ceas având deasupra încrucişate beţe de alun cu frunzele pe ele, ca să fie un capac sub care să năduşească mâncarea.
Iar pe grătar aveam deja încă doi crapi cu burţile umplute cu pătrunjel verde, unt aromat cu cimbru şi usturoi, iar sus în bucătărie, mi-a pripit Nemţoaica o mămăligă precum cea oltenească, mai mult păsat şi cir ca să o mănânci cu lingura.
Cam asta a fost bucătăria simplă a zilei de ieri, dar nu despre asta vruiam să vă povestesc.
Aţi văzut cum trece o tornadă prin Arkansas? La Discovery, la televizor adică...
Uite aşa a trecut tornada pe la mine pe sub nuc, nici firişor de os de crap nu a rămas, nu mai zic de vinişorul ăla bun, nemernicii de braconieri au ras totul !!!
Nu mi-a venit să îi bat cu lingura de lemn, fiindcă îmi sunt dulci la suflet şi pe deasupra mi-au lăsat congelatorul plin cu şarani şi lini lucioşi. Şi a mai uitat unul dintre ei (sper să nu citească postarea asta deşi mă cam îndoiesc) un bidon de cinci litri de vişinată- praştină pe care am îngropat-o în grădină------ nu spun unde şi am să o păstrez numai pentru sufleţelul meu.
Că doar merit, măcar atât !


4 comentarii:

Rita Oarga spunea...

Ma bucur foarte mult ca de data asta vad clar literele pe care trebuie de obicei sa le ghicesc ca sa dovedesc ca nu sunt robot. Cred ca era mai nimerit sa scrie: Dovediti ca nu sunteti robot si ca aveti capacitatea de a deslusi cuvinte rasucite si numere puse pe dunga. Chestia asta imi strica cheful dupa o lectura atat de placuta cum gasesc numai pe blogul Dvs. A trebuit s-o spun. Strica tot farmecul lecturii, cand iti doresti sa rasplatesti pe cel care ti-a oferit un cadou atat de frumos. Nu ati putea sa scoateti minunea asta? Trebuie sa incerc de nu stiu cate ori pana nimeresc. Si dupa una care mi se pare in regula, dar bineinteles ca n-am vazut ce trebuia, urmeaza alta si mai si. Dar astazi sunt bucuroasa, cum am spus. Atat cuvantul cat si numarul sunt clare, frumoase. N-as vrea sa va supar, poate ca chiar nu vad prea bine, pentru ca altfel as fi observat ca de obicei nu aveti poze in postari. Lipsa lor nu m-a deranjat niciodata. Odata ce te apuci sa citesti, ramai captivat de povestioara. Nu te tot uiti ca pe alte situri cand la poze, cand la sidebar sa vezi ce mormoloci danseaza pentru tine acolo. Ramai cu povestea si daca ai de gand sa prepari reteta prezentata, poti s-o tot derulezi in minte in timp ce gatesti, ca si cum ai fi parte din povestioara. Felicitari!

Uica Mihai spunea...

Draga Rita, nici nu am avut idee pana acum ca am un identificator de roboti in meniul mesaje. O sa il rog pe fiul meu sa il scoata. Iti multumesc pentru cuvintele frumoase. Eu totusi sper sa imi procur candva un aparat de fotografiat bun, fiindca mie, datorita preocuparilor mele mi se intampla lucruri atat de faine, intalnesc persoane, personaje si personalitati extraordinare si e pacat sa nu le trec si in memoria fotografica. Toate cele bune, te tuca Uica.

Anonim spunea...

Buna Uica Mihai, te rog mult sa-mi trimiteti reteta de la gogosi sau crovne.
Mii de multumiri si cio zis filosoful Sima de la Oravita ...!
Cu respect, Mircea Pecican
Arad, 29.08.2012

pizzaboy spunea...

un crap ca lumea, bravo braconieri :-) (ce bine ca nu sunt si nume acolo numai poze) si bravo si bucatarului ca arata bine asa...

felicitari pt blog...dealtfel nici nu ajungeam la acest articol daca nu citeam somatia aceea despre seriozitate :-)

D-na Oarga: se poate pacali robotul acela dand cateva clickuri acolo pe butonul "ia mai incearca alte cuvinte rasucite, mai usoare..."