În dimineaţa asta, aerul are gust de frişcă şi e aşa dens că îl simt ca pe o greutate pe umeri. Stau supt măr şi beau ceai de mentă cu plăcinţele mici făcute doar din făină, apă şi chimion. Nemţoaica le prăjeşte în untura de pui pe care o adună de pe oalele cu supă şi le mai presară şi cu piper. Nu înfulec mişeleşte, ci încerc să legumesc fiecare îmbucătură. Ceaiul e de catifea, merele încep să dea în pârg iar din pământul reavăn prinde să se ridice primul abur al dimineţii.
Uite aşa aş sta toată ziua, dar n-am încotro mă aşteaptă o zi încărcată de drumuri lungi şi de cumpărături grele.
Am în piaţa de la Buziaş o micuţă tarabă cu mâncarea, cafea şi răcoritoare, la care de două ori pe săptămână mă spetesc să frig pe grătar tot felul de cărnuri, dar mai ales mititei, bulzii mici de carne tocată după care se dă în vânt tot românul.
Şi mi s-a pus pe suflet la învârtit micii pe jeratic şi vreau să schimb meniul.
O să încep să frig pe cărbunele grătarului peşte, am să pun ceaunul cel mare pe roţi să coacă papricaş, iar în tihna dimineţilor voi fierbe zeamă de bureţi.
Nu cred că am să fac cine ştie ce vânzare, dar o să mă distrez pe cinste.
Nu sunt grataragiu prin vocaţie, dar meştereala la peşte mă tentează, mai ales că am de gând să fac mâncăruri barbare, combinaţii de mirodenii şi sosuri orientale.
Să vedeţi degete fripte şi bărbi unse…sper.
Dar până una alta să vă învăţ din amintiri cum se frige şi cum se face la Nemţii de la Marea Nordului un hering cu savoare şi cu gust de rai.
Ai nevoie de un hering mai mărişor şi proaspăt de la cap la coadă. Adică să îl scoţi din punga lui sigilată din congelator şi să îl laşi să se decongeleze de la sine.
El are o piele albastră, curată la culoare şi o siluetă atât de aerodinamică încât ţi se face oftă doar privindu-l aşa crud.
Şi în timp ce el se dezgheaţă, pui tu o soteuză pe flacără şi fierbi un sos din o sută de mililitri de vin sec alb, o sută de mililitri de oţet de mere, cincizeci de grame de ulei de măsline, coaja dezghiocată de pe o lămâie şi tăiată ca firul de păr, o linguriţă de boabe de piper, două linguriţe de sos de soia concentrat, puţin cimbru şi trei cuişoare.
Şi zeama asta să o fierbi cam zece minute să se reducă la jumătate. O mai potriveşti din sare şi zahăr la urmă după ce ai tras-o de pe foc şi trebuie să ai un gust picant şi uşor pişcător.
Acum vine rândul heringului. Îl cureţi bine şi îl rânduieşti, iar apoi să îl ungi cu o pensulă înmuiată în ulei. Şi în jăratecul de la grătar să arunci o mână de frunze de nuc ca să dea un fum amar şi cu iz de sâmbure. Şi heringul se va frige în acel fum pe îndelete fiindcă nu trebuie să ai temperatură mare, să se facă pielea lui plină de dungi frumoase şi să prindă o culoare aurie de la fum. Şi când e bine pătruns, îl azvârli în soteuza cu sos şi îl uiţi acolo cam un minut ori chiar două să se îmbibe.
Acum să ai grijă, fiindcă el începe să devină sfărâmicios, aşa că îl dai afară din soteuză cu o paletă meşteră ca să îţi rămână peştele întreg şi îl aşezi în farfurie pe un pat de frunze de sfeclă tocate mărunt, amestecate cu foi de salată verde şi la rândul lor stropite cu sosul din soteuză. Şi merge să îi dai o garnitură de cartofi copţi întregi din care să scoţi doar inima pârjolită cu linguriţa. Şi pătrunjel verde deasupra şi eventual dar mai mult obligatoriu, bere rece cât încape.
Iaca ce vreau să fac eu miercuri pe grătar şi poate că să mut nasul pieţei din loc.
Ţineţi-mi pumnii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu