4.11.2011

Clătite şi scoverzi

Un dulce fantastic al copilăriei este clătita. Scovarda, cum îi spune bănăţanul, este o improvizaţie din aluat cu umplutură la îndemână. Adică ajunge şi puţin magiun de prune(pecmez) ori o dulceaţă făcută în casă. Ori, cum mâncam în copilărie, doar scovarda unsă cu puţin unt şi presărată pe deasupra cu zahăr şi scorţişoară. Mâncam stând în picioare lângă plită şi cum ieşea scovarda fierbinte din tigaie, eram călare pe ea. Nu era în stare Taica Pătru să le frigă pe cât de repede le înfulecam eu. Ba chiar striga moşul după mine, Ion Scovardă.
Când am crescut am învăţat de unul singur să îmi fac scoverzi, ajungând la virtuozitatea de a lucra cu patru tigăi o dată pe cuptor. Şi ce bine mi-a prins, pentru că mi-a dat Domnuezeu patru copii care la fel ca mine stăteau împrejur pe lângă plită şi se băteau pe scoverzile mele.
Iar de o vreme am ajuns să îmi fac o îndeletnicire din frigerea scoverzilor, adică mi-am cumpărat trei planşe mari de fript clătite uriaşe cu care mă duc la târguri şi festivaluri. Am început timid cu umpluturile obişnuite, adică ce se cere mai mult, Finetti şi dulceaţă de vişine ori afine, apoi m-am răsculat în sinea mea şi am început să inventez umpluturi cu saţ şi gust de copilărie care au prins la lume şi acum sunt căutate.
Şi iaca o să vă dau şi vouă câteva reţete de aceste umpluturi ca să vă îmbucuraţi sufletul cu ele.
Umplutură de brânză dulce:
Ai nevoie de o jumătate de kilă de brănză dulce de vacă, trei gălbenuşuri de ou, un pumn mare de stafide tocate mărunt, o banană făcută pastă cu furculiţa, coajă rasă de pe un sfert de lămâie, un măr ras aşijderea, un sfert de kilogram de zahăr pudră şi trei linguri de rom. Toate acestea le freci bine să îţi iasă o cremă fină care se întinde pe scovarda unsă înainte cu unt amestecat cu miere.
Umplutură de prezăl:
Pui să se prăjească în tigaie două sute de grame de griş cu zece linguri de ulei. Şi amesteci încontinuu ca să nu se prindă grisul şi să devină auriu, aproape castaniu la culoare. Apoi îl tragi la o parte şi amesteci în el trei linguri de susan prăjit, cinci linguri de miez de nucă dată prin maşină, şi un pumn de seminţe de floarea soarelui. Torni cinci linguri de miere, două sute de grame de zahăr tos şi amesteci bine. Mai poţi stropi umplutura asta cu vin dulce fie roşu fie alb şi cu zeama stoarsă dintr-o portocală. Fericire curată în cerul gurii.
Umplutură de cocos cu iaurt:
Iei un pahar mare de iaurt gras şi îl freci în castron cu o cantitate pe jumătate de nucă de cocos rasă. Mai pune două linguri de curmale ori scomchine tăiate mărunt pe tocător, adaugă zeama de la o lămâie, un gălbenuş de ou crud şi doar un strop de rachiu tare. Mai ai nevoie de zahăr cam un sfert de kilogram şi poţi pune şi nişte sâmburi de seminţe de dovleac tocate care vor face gustul deplin.
Umplutură sărată de urdă:
Cam o jumătate de kilogram de urdă vine sărată bine, amestecată cu un păhărel de smântână şi o legătură de mărar tocat fin. Mai adaugă ceva costiţă tăiată mărunt ca zarul de table, friptă în tigaie şi stoarsă de grăsimea ei. Cu pasta asta unge clătitele şi aşază-le una peste alta într-o cratiţă. Şi acoperite cu smântână din nou să le dai la cuptor zece minute. Şi fierbinţi aşa, să le mănânci cu o salată verde, drept aperitiv. Grozav!

4 comentarii:

Jocuri spunea...

Multumim pentru aceste retete!

Nicole spunea...

Uica, daca as avea puterea de a ma teleporta, sau un elicopter ca Base, asa de tare as da fuga la tine, as sta la coada si mi-as lua o scovearga sa o mananc acolo, dupa care as mai sta odata la coada, ca sa iau la pachet pentru acasa!

Anonim spunea...

a început să plouă ...în gură

Anonim spunea...

Cum i-ai zis? Prezal? Macaroane cu griz, asa le zicea matusa, prajea grizul (grisul) in ulei, gris macinat mare, de la moara, si gustos, nu ca ala cumparat din magazin, dar a venit ungurul, si-a luat inapoi moara si a inchis-o, ce sa-i faci. La sfarsit punea niste tucur, nu prea mult. Tulai bune erau, as fi tot mancat, ca astazi mama nu prajeste grisul destul, pune prea mult zahar, ce mai, nu stie sa le faca ca matusa...